Pretexte antonpannești la marin preda: o adunare liniștită
Anton Pann Types of Reasons in Marin Preda’s Short-story “ O adunare liniștită” [“A Silent Reunion”]

Summary/Abstract: Atitudinea polemică a lui Marin Preda față de literatura în care avea să intre triumfal prin Moromeții reprezintă o constantă psihologică și artistică asupra căreia scriitorul ne-a lăsat numeroase mărturii, romanul fiind proiectat ca o replică la opera lui Liviu Rebreanu, Cezar Petrescu și Zaharia Stancu, după cum atestă scrierile lui Preda cu caracter memorialistic și eseistic, atitudine considerată ulterior autoironic prin aceste cuvinte: „Cum vrusesem, încă din prima zi, să mă apuc de lucru și cum amânasem pe a doua zi, după ce în prealabil distrusesem toate capodoperele care îmi veniseră în minte..., inclusiv ceea ce scrisesem eu însumi” (Viața ca o pradă, cap. XLIII). Aluziile sau referirile directe la diverși scriitori și cu diferite obiective apar în romanele sale începând cu Risipitorii, continuând cu Intrusul, Marele singuratic și culminând în Cel mai iubit dintre pământeni, din care reamintim un fragment în care sunt apreciate mijloacele caricaturale, șarjate, ale comicului de situații și ale portretului. Este vorba de o amintire a lui Victor Petrini în legătură cu Hagi-Tudose („Am râs de m-am prăpădit când am citit prima oară Hagi-Tudose..., care zicea că să se taie coada pisicii că e prea lungă, până intră ea în casă se făcea frig și trebuia să cheltuiască cu un lemn mai mult ca să se facă iarăși cald”; op. cit., I, p. I, c. V), respectiv de o pledoarie sui-generis pentru „marea dulceață” pe care o reprezintă lenea, ca „produs natural al amintirii paradisului”, combătută în literatură prin „povestiri grosolane pentru copii, cu posmagii de care leneșul întreba... dacă sunt muiați și a preferat să se lase spânzurat decât să și-i înmoaie singur” (ibid.; cf. și Intrusul, p. I, c. XI).

• Details
• Contents