Moromeţii: momentul psihologic al parimiei şi statutul personajelor
The Novel “Moromeţii”: the Pschycological Moment of the Proverbs and the Status of the Characters

Summary/Abstract: 1.1. Între presupunerea că Ilie Moromete trebuie să fi fost în tinerețe un soi de rapsod al satului, ce striga în horă, ‒ dedusă grăbit pornind, probabil, de la formulele lui ironice cu circulație printre obișnuiții sfaturilor din poiana lui Iocan, așadar după imaginea personajului la maturitate, înfățișată în primul volum din Moromeții – și alte aprecieri ale limbajului său, cum ar fi aceea potrivit căreia el nu se exprimă niciodată prin zicători și proverbe, ‒ spre care a putut conduce chiar imaginea (corectivă?) conturată de Marin Preda în ultima variantă a volumului al doilea, ce pune tinerețea eroului (și nu numai această perioadă) sub semnul poreclei Mutul ‒, este o contradicție pe care relativ puținele analize de text asupra romanelor din acest ciclu nu au elucidat-o. Desigur, problema, care nu a fost aprofundată, nu are valoare în sine. Prezintă însă interes datele pe care analiza le poate aduce pentru a cunoaște arta construirii acestui personaj complex și a celor cu care el vine în contact, arta lui Marin Preda în folosirea cuvântului, o adevărată obsesie creatoare a scriitorului aflat în perioada în care modalitatea sa artistică era exprimarea prin intermediul personajelor.

• Details
• Contents