Oameni și locuri la Marin Preda
People and Places in Marin Preda’ s Creation

Summary/Abstract: Dacă negustoria propriu-zisă cu cereale era o noutate în viața siliștenilor, căci pământ mai mult aveau de după primul război mondial, după ce împărțiseră moșia Guma (Moromeții I, partea I, capitolul XXI), și tot o noutate erau așadar și drumurile la munte, unde cei de la câmp aveau să-i cunoască pe mocani acasă la ei, contactele cu aceștia erau mult mai vechi. Ca și pentru alți scriitori din Câmpia Dunării, pentru Marin Preda mocanii erau, în primul rând, cei ce „veneau toamna la câmpie să schimbe fructele lor pe porumb și grâu” (M I, p. I, c. VIII). Unul dintre aceștia, rămas anonim, dejucând manevra repetată anual a ga Mariei de a „gusta” merele fără a cumpăra („sunt acre și viermănoase”), îi provoacă acesteia indignarea și țipetele. Obișnuit cu alte sunete și cu alt ritm al vorbirii (vocea lui era „moale de muntean”), mocanului i se pare că femeia guică ca o purcea, de unde avea să i se tragă și porecla de Guica. În timpul iernii, mocanii aduceau în putini „poșirca preparată din prune și apă”, pe care cei săraci o mâncau cu mămăligă (Delirul, p. II, c. II). Celebra ladă din casă de la Moromeți era „brașovenească” (M I, p. III, c. XXI). Se știe, apoi, că brașovenii făceau și comerț cu cărți, printre care calendare – de învățătură și petrecere (fonetismul cărindar era în urmă cu cincizeci de ani comun graiurilor dintr-o mare arie vestică, în care intră și Oltenia și vestul Munteniei). Întrucât însă vecinul Cîrstea a lui Ion Dumitrache nu i-a dat nici lui Niculae să-i citească toate cărțile din „cufărul plin” pe care-l avea, nu putem ști dacă el cuprindea și o asemenea carte, pe lângă cele de povești (M I, p. I, c. X), ori de teancul cu foiletoane cu Izgonită în noaptea nunții sau Frumoasa Renata (M I, p.II, c. XVIII; cf. și Viața ca o pradă, c. III).

• Details
• Contents