Antimimetismul lingvistic al lui moromete
Moromete’s Linguistic Antimimetism

Summary/Abstract: În scrierile cu eroi din mediul țărănesc ale lui Marin Preda pot fi ușor urmărite reacția, diferențiată a personajelor-tipuri sociale față de numele realităților (și modelelor) noi pe care momentul le impunea sau le difuza, și evoluția semantică a acestor împrumuturi la nivelul vorbirii. Preluarea „nedigerată” a expresiei noi „de lux” îl are ca reprezentant, în Moromeții, pe Victor Bălosu, care nu numai că nu „obișnuiește” țuică de dimineață, dar mai și explică, ca să se știe, că „asta devine după facultăți”, spre deliciul lui Moromete, care va avea grijă să difuzeze „achiziția”, ceea ce el poate face imitând chiar tonul „spălat” al vocii „voiajorului” (Moromeții, I, partea I, cap. XVIII). Termenul își începe imediat cariera: pentru Dumitru lui Nae, care rămâne mai întâi consternat în fața acestui Luxuslennwort și îl ia doar ca pe un motiv oarecare de distracție, cuvântul devine la nevoie comutabil cu cel curent într-o înjurătură de mamă, la adresa lui Victor, bineînțeles; cu sau fără „facultățile” de care face caz, familia Bălosu îi luase via. Lui Iocan, cititor de cărți (Progres?, Există Dumnezeu, Niță Pitpalac la Karlsbad), semnificația cuvântului nu-i rămâne cu totul străină, căci neologismul îi folosește (cu sensul „calități”) pentru a caracteriza (ceea ce credea el că a înțeles din) evoluția comportării publice a lui Moromete, căruia, binevoitori, obișnuiții „forului” din poiană, îi vor transmite constatarea fierarului. Pentru acesta, Moromete „nu mai are facultăți de încredere”, bănuind că „s-a dat cu Aristide” (id., p. III, cap. XXIII).

• Details
• Contents