Corneliu Rudescu (1905-1989). Un nume al dreptului public din România Mare
Corneliu Rudescu (1905-1989). A name of public law in Great Romania

Summary/Abstract: Corneliu-Alexandru Rudescu (semnând lucrările redactate în franceză Cornélius sau Cornélius-Alexandre Rudesco) s-a născut la Călăraşi în 1905. Termină Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu şi obţine licenţa la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti. Îşi susţine între 1928 şi 1929 doctoratele la Paris (în ştiinţe economice) şi Fribourg (în ştiinţe juridice). După cum se menţionează în lucrarea Victimele terorii comuniste1, C. Rudescu a urmat alte cursuri postuniversitare la Oxford – ceea ce explică admirabilele traduceri din engleză realizate după eliberarea din închisorile comuniste. Întors în ţară, începe o carieră dedicată dreptului public, fiind membru al Institutului Regal Român de Ştiinţe Administrative şi, pe rând, referent al Consiliului legislativ2 (1930-1939) şi director general al Oficiului de Studii, Documentare şi Statistică al Ministerului Afacerilor Interne (până în 1947). În acest răstimp, este prezent cu numeroase articole în publicistica juridică, articole pe care le publică şi separat, în broşuri3, dar şi cu prelegeri, cursuri şi lecţiuni publice4. În 1949 este reţinut, arestat şi, prin sentinţa nr. 727 din 21 iunie 1950, condamnat la zece ani de muncă silnică, pedeapsă executată la Jilava, Aiud, Piteşti şi Târgu Ocna, iar din 1957 până în 1963 are domiciliu obligatoriu în Bărăgan, la Răchitoasa şi Lăteşti5. Întors la Bucureşti, semnează, în principal, traduceri din limba engleză. Încetează din viaţă pe 1 martie 1989.

• Details
• Contents