Onirismul – între istoria literară şi istoria politică
Onirism, between literary history and political history

Summary/Abstract: Explicaţia apariţiei grupului oniric din anii ’70 stă, desigur, nu numai în debordanta vocaţie de teoretician literar a lui Dumitru Ţepeneag, unul dintre cei mai valoroşi prozatori ai ultimelor decenii, principalul „ideolog“ al onirismului. Analiza contextuală a poeziei şi prozei onirice, ca şi a teoriei onirismului structural sau estetic, pune în evidenţă o motivaţie şi un scop prepondent estetice, dar care sunt în subsidiar şi politice. Curent al modernităţii târzii, cu un program estetic aflat în răspăr atât faţă de climatul literar şi cel socio-politic de la noi, cât şi, parţial, faţă de cel din Occident, onirismul se iveşte şi din nevoia apăsată a unui gest subversiv la adresa politicii culturale oficiale şi a direcţiei pseudoestetice a realismului socialist. Motivaţia apariţiei literaturii onirice, aşa cum este ea formulată în chiar discursul critic şi în programele şi prospecţiile teoretice (în special cele ale lui Ţepeneag şi Dimov) care

• Details
• Contents