NECESITATEA RECONSIDERĂRII PATRIMONIULUI BALNEAR EUROPEAN
THE NEED TO RECONSIDER THE EUROPEAN SPA HERITAGE

TWO CASE STUDIES: DEVELOPMENT THROUGH CONTINUITY, BATH, (UK), SAN PELLEGRINO, (ITALY)

Summary/Abstract: Turismul balnear reprezintă una dintre cele mai vechi forme de turism, începuturile sale putând fi trasate încă din Renastere, odată cu revenirea în uz a practicilor termale din Antichitate. Dacă în timpul Imperiului Roman, exploatarea izvoarelor termale avea un caracter exclusivist si în general erau rezervate tratării militarilor si a elitelor, secolele următoare au reprezentat o perioadă de regres, cauzată de contextul politic si social, care respingea valabilitatea tratamentelor balneare. După reluarea cercetării balneologiei de către medicii renascentişti, au apărut primele studii medicale si încercări de analiză chimică a apelor minerale, completate apoi cu primele tratate, indicaţii si scheme de tratament ce utilizau apele „miraculoase". În secolele XVII si XVIII, în Europa de Vest, ca efect al atenţiei acordate de diverse familii regale si nobiliare, termalismul ia amploare iar staţiunile balneare devin locuri la modă, extrem de râvnite de înalta societate, care optează pentru sejururi atât cu scop curativ, cât si pentru agrement. Secolul al XIX-lea a reprezentat începutul balneologiei ca ramură distinctă a medicinii.

• Details
• Contents