Vivid metaphor: mechanism of synthesis of the spirit and mediation between identity and otherness, between old and new Cover Image

Metafora vie: mecanism de sinteză a spiritului si de mediere între identitate și alteritate, între vechi și nou
Vivid metaphor: mechanism of synthesis of the spirit and mediation between identity and otherness, between old and new

Author(s): Mihail M. Ungheanu
Subject(s): Political Philosophy, Social Philosophy, Existentialism, Hermeneutics
Published by: Editura Academiei Române
Keywords: being; old; new; philosophy; synthesis of the spirit; identity otherness;

Summary/Abstract: Tema metaforei vii și a medierii dintre nou și vechi cred eu că se poate încadra în problematica lui „cum este posibil ceva nou?”, metafora trimițând tocmai la unul din multiplele aspectele sub care se prezintă această chestiune anume la problematica predicației și a producerii de sens nou, a sintezei, a unului şi a multiplului. Orice filosofie autentică trebuie să cuprindă o reflecţie a spiritului asupra lui-însuşi, trebuie să fac din spirit, din conştiinţă un fel de Alfa şi Omega a activităţii filosofiei şi să scoată spiritul din neactivitate. Viața spirtului, activitatea sa și nu produsele finite ale sale, trebuie să stea în centrul filosofiei. Pentru a ajunge însă la aceasta trebuie plecat de la manifestările în care se depune sau se înmagazinază şi care prin interpretare sunt readuse la viaţă. Întrebarea „cum e cu putință ceva nou?”, ţine de clasa întrebărilor care poate da unitate istoriei sau istoriilor filosofiei, susține filosoful român. Aşadar cum poate spiritul să nu fie tautologic, sa treacă la altceva, așadar cum e cu putință o desfășurarea progresivă a sa, fără ca acesta să cadă în extremele fixității, a identității absolute și nemișcării sau în cea a dezmembrării într-o multiplicitate nesfărșită (există două poziții în istoria filosofiei care corespund acestor două extreme, extreme care amenință spiritul cu sterilitatea și care duc filosofia în fundătură sau în criză: momentul reprezentat de Parmeninde care prin poziția sa de afirmare a unei unității monolitie a Ființei face imposibilă gândirea și momentul reprezentat de D.Hume, acesta din urmă care ajungând la dizolvarea gândirii, a conștiinței însăși într-o multiplicitate nesfărșită, coeziunea internă a spiritului fiind asigurată de obișnuință). Această chestiune a lui „cum e cu putință ceva nou?” este un alt mod de a pune întrebarea cum este posibilă gândirea.

  • Issue Year: 17/2013
  • Issue No: 1
  • Page Range: 1-7
  • Page Count: 7
  • Language: Romanian