Nemotivarea hotărârii judecătorești
Failure to state reasons for the judgment

Summary/Abstract: Potrivit art. 425. lit. b) C. pr. civ., hotărârea judecătorească va cuprinde considerentele în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Astfel, motivarea unei hotărâri presupune expunea logică a considerentelor avute în vedere de instanţă atunci când a luat hotărârea, atât în ceea ce priveşte situaţia de fapt, cât şi în ceea ce priveşte temeiurile invocate, o expunere a argumentelor fundamentale, care, prin conţinutul lor, sunt susceptibile să influenţeze soluţia. Drept urmare, împrejurarea că prima instanţa nu a reţinut şi nici nu a înlăturat susţinerile părţilor şi nu a explicat care sunt considerentele avute în vedere atunci când a pronunţat hotărârea, nu este de natură a permite realizarea controlului judiciar de către instanţa învestită cu soluţionarea apelului, ceea ce impune desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

• Details
• Contents