In memoriam Ioan Santai
In memoriam Ioan Santai

Summary/Abstract: Este un demers extrem de dificil și de dureros, în același timp, să-ți exprimi gândurile și să răscolești amintiri, referindu-te doar la timpul trecut, atunci când este vorba de o persoană alături de care ai împărtășit bucurii și inevitabile amărăciuni timp de peste cinci decenii. Ioan Santai a intrat în sfera vieții mele personale în anul 1964, când am devenit colegi, optând amândoi pentru secția umană a Școlii medii de cultură generală (cum se numea pe atunci liceul) din orașul Carei. Am ajuns colegi de liceu, de bancă și prieteni foarte apropiați, parcurgând etape minunate din viața noastră de adolescenți. Dacă grupul nostru de prieteni era mai expansiv, gălăgios și, uneori, pus pe diverse șotii, Ionică Santai (Johny, cum îi spuneam noi) era modelul de elev studios, cuminte, înclinat spre lectură, fiind acoperirea noastră în fața părinților și a profesorilor ori de câte ori ieșeam în afara perimetrului școlii. Destinul a fost ca relația noastră să continue la același nivel de puternică afecțiune prietenească și reciprocă de-a lungul celor cinci ani de studii universitare la Facultatea de Drept a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, unde, de asemenea, am fost colegi de bancă. Finalizarea studiilor universitare a dus și la despărțirea noastră fizică, găsindu-ne, în acele vremuri, pe drumuri profesionale diferite.

• Details
• Contents